Aura spune :Am citit unul dintre eseurile de pe M.M.S. In el se spunea ceva de genul “(…) mai intervine si orgoliul cu care iti spui: cum sa renunt eu ,cand doamna de langa mine, a carei varsta este onorabila, trage cot la cot cu instructorul. Hmmm… aici ai o problema cu tine ,pe care sigur n-ai sa o rezolvi la ora asta.(…)”

Vreau ca Alex sa-i lamureasca si pe cei care n-au inteles cum anume cultivarea competitiei cu tine si cu colegii de antrenament se traduce prin faptul ca ai o problema??

Bun inceput de articol ,alibi ontologic ce survine compunerii in lipsa unei idei solide (da recunosc ,sunt in impasul unei idei mantuitoare) ,sa lasam gluma desi intrebarea la respectivul enunt poate purta insemnul unei anectodici ?Ma gandesc la finalitatea acestuia ce suspina in semn de punctuatie ?Pai cum poate termina intr-o astfel de ipostaza cand referirea mea era generala si de-a dreptul serioasa ?Sau poate insemnul de punctuatie prin care Aura consemneaza tematic purta chiar aluzia unei intrebari fara retorica? Usor ambiguu felul de a pune o problema sa se confrunte cu o alta ,neavand nici una stilizarea celeilalte .Dar am sa ma refer doar la ceea ce ma priveste direct ,respingand fara echivoc orice alta “hermeneutica” stiu am comis o crima de limbaj ,o inflatie a eului s-a interpus intre mine si cititorii mei ,ce ma fac acum ,risc sa scriu doar pentru mine ,si de fapt ce conteaza pentru cine scrii atata timp cat peste cateva miliarde de ani planeta asta va disparea si milioanele si milioanele de pareri vor disparea si ele insa nu inainte sa dispara acest text ,pentru satisfactia gastrica a unora (hehe) ..
In concluzie spuneti asa “Vreau ca Alex sa-i lamureasca si pe cei care n-au inteles cum anume cultivarea competitiei cu tine si cu colegii de antrenament se traduce prin faptul ca ai o problema “am spus ca am sa ma rezum la atat ,iar continuarea v-o las prin ambiguitatea cu care dvs mi-ati cerut sa va evoc o parere .Ar fi cateva lucruri de lamurit ,in primul rand cei care au inteles versus cei care nu ,banuiesc ca trebuie sa ma refer doar celor neintelesi crezand ca cei dintai inteleg exact si fara note de subsol ce vorbim noi aici .Asadar am sa ma refer doar la cei care se presupune ca n-au inteles ,prin intrebarea consacrata daca este ceva de inteles demn de trecut cu vederea .Pai as spune eu ca este ,si este o problema ce paraseste terenul sportului iar in mod normal si iremediabil n-ar trebui sa ma refer la ea ,deoarece s-ar presupune ca nu stapanesc domeniul in care ma exprim ,sa ofer solutii salvatoare ,dar ce domeniu e asta?cine poate stabilii? ,la fel de normal ar fi sa spun ca nimeni nu stapaneste pe de-a intregul un domeniul particular sau general in care se exprima ,adevarul fiind un “altceva” decat consensul comun al mai multor domenii ce isi dau mana doar prin prezumtia invoielii .Atunci de ce sa nu incerc ,cand totul e posibil si posibilul naste solutii incurcate in “adevar” .Asadar voi parasi acest calambur de treceri anevoioase si imi voi stipula pledoaria pentru ca prea m-am intins in introducerea unei relative intrebari duplicitare ,iar rezolvarea ar fi dupa cum vom vedea simpla .Deoarece spatiul de referinta atunci cand ne raportam la mediu ,ambient ,persoane nu trebuie sau n-ar trebui sa intervina in procesul firesc pentru care ne aflam acolo ,deoarece scopul si nu durata intentiilor sunt mai importante pentru noi decat factorii ,i-as denunta ca perturbatori si aici nu vorbesc de forta majora (cutremur ,uragan ,etc ) ci ma refer strict la mediul alcatuit ce creeaza o juxtapunere (si nu o “participare la” asta e cu totul altceva ) intre noi si cum spuneam, motivatia noastra .Ele ,cred eu ar colabora cel mai bine daca n-ar fi devastate de un exterior ostil ,iar noi la randul nostru am atinge mult mai usor si mai bine tinta ambitiilor noastre .Dar ,pentru ca daca n-ar fi nu s-ar povesti ,cred ca tocmai aici intervine nesabuita nesansa ,esecul oricarei motivatii ,in interpunerea mediului fie format din oameni sau din “insemnatatea locului” .Cu alte cuvinte ne-am putea desfasura si inconjura tinta asa cum un tigru isi tinteste prada urmat de actiunea atacarii ei, nestanjenit de cei de la Animal Planet veniti sa filmeze documentarul cu pricina,exemplu este hilar dar scopurile ne sunt comune iar rezolvarea lor ar avea loc doar asa si nu altfel .Problema omului individual este insa mult mai profunda si aici poate chiar nu s-ar cuveni sa ma bag ,nu ca n-ar merita o incercare, poate am s-o fac (doar la cerere unei fete frumoase ) ,glumesc ,cert e ca mi-ar mai trebui un articol(eseu) si o scara cu destule trepte ce mi-ar permite accesul dincolo de usa interzisa fiintei umane .Ar mai fi o sansa de edificare fara a internaliza totul pana intr-a colo ,dar pentru asta am nevoie de ajutorul dvs ,va voi spune la momentul respectiv pana unde , cum va spuneam si pe blog, va sunt recunoscator ca ati avut rabdare si a doua oara sa imi cititi articolul ,sunt sigur de gradul problematicii noastre ce abia s-a pornit nu se stavileste tocmai aici ,pana data viitoare ….

Alexandru Dinescu -ceva la Muscle Maker

This entry was posted on Monday, October 10th, 2011 at 10:27 pm and is filed under Muscle Maker Society. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.